Informația computerizată, unitățile ei de masură și multipli

Bit-ul este notat cu b (litera b mică) și este unitatea fundamentală de informație, fiind una din cele două stări posibile dintr-un sistem informatic, simbolizate matematic prin cifrele 0 și 1. Orice tip de conținut digital va fi codificat de catre sistemul informatic în secvențe de 0 și 1, fie că este vorba de documente ce conțin doar text sau tipuri de documente ce reprezintă conținut grafic (imagini), audio (sunete, melodii), video (filme), programe etc.

Pentru a gestiona și lucra cu un volum mai mare de informație decât cele două posibile stări, calculatoarele lucrează în grupuri de 8 biți - numite în engleza bytes, simbolizatate cu B (litera b mare), și cunoscute în româna drept baiți sau octeți - care reprezintă unitatea de baza a capacității de memorie, având la dispozitie un alfabet cu 2^8 (doi la puterea a opta) elemente distincte, mai exact 256 de caractere - cu mult peste alfabetul limbii române, de exemplu, de doar 31 de litere; deci mult mai complex și prin urmare capabil de a stoca o varietate foarte mare de informație.

Orice caracter prezent în sistemul computerizat va ocupa un byte, bait sau octet în română, și va fi identificat printr-o succesiune de 8 elemente binare - 0 sau 1, adică un bit. De exemplu litera A este codificată în binar prin succesiunea de 0 și 1 01000001, iar litera Z prin 01011010. Însă cum orice unitate de măsura are nevoie de multipli pentru a putea fi folosită eficient, s-au ales ca multipli ai unitații de masura a informației computerizate să fie aceiași cu cei folosiți pentru unitățile de masură din sistemul internațional - de exemplu metru - pentru lungime, gram - pentru greutate, mol- pentru cantinatea de substanta ș.a.

Multipli unităților de măsură din sistemul internațional sunt listați mai jos, împreună cu valorile de multiplicare în sistemul zecimal.

NumeSimbolValoare
kiloK103
megaM106
gigaG109
teraT1012
petaP1015
exaE1018
zettaZ1021
yottaY1024

Așadar, un multiplu al byte-ului (sau al octetului, pe românește) este kilobyte-ul, megabyte-ul, și tot așa până la yottabyte-ul. Însă există o caracteristică importantă de care să se țină cont la folosirea multiplilor pentru informație, și anume faptul că informația este exprimată în sistem binar (0 și 1) și nu în sistem zecimal, cum sunt reprezentate mai toate unitațile de masură din sistemul internațional. Rezulatul: multipli asociați cantității de informație trebuie să fie exprimați in baza doi (în sistem binar) și nu în baza zece.

De ce un kilobyte are 1024 de bytes și nu 1000?

Un kilometru are 1000 de metri, un kilogram are 1000 de grame, dar un kilobyte (KB) este ineficient de exprimat în 1000 de bytes pentru că 1000 NU este multiplu de doi, iar folosirea multiplului de 1000 ar da deci cu virgula atunci când este exprimat în baza doi. Pentru a se evita acest lucu s-a căutat multipli ai sistemului binar cât mai aproape ca valoare de 1000, primi doi cei mai apropiați multipli sunt 2^9 = 512, și 2^10 = 1024. Deși 1024 este puțin mai mare decât 1000, este totuși mult mai aproape ca valoare decât 512.

Prin urmare, trecerea de la un multiplu la altul din lista de mai sus nu se face prin multiplicarea cu 10^3, adică cu 1000, așa cum se face în baza 10, ci cu 2^10, adică 1024, care poate fi exprimat în baza doi, adică în sistemul folosit de calculator - cel binar.

Cand și unde se folosește byte-ul (B) și bit-ul (b)

O greșală frecvent întâlnită este confundarea bitului cu byte-ul. Așa cum am spus în începutul articolului, bitul este unitatea de baza a informației, în timp ce byte-ul este o unitate simbolică egală cu 8 de 0 sau 1, adică 8 biti. Ambele unități pot fi folosite, însă există diferente între ele, nu numai de valoare, dar și de întrebuințare.

Byte-ul este folosit pentru a măsura cantitatea concretă de informatie, adică câte caractere sunt intr-un text, imagine, fișier în general. De exemplu dacă într-un fișier text există salvat conținutul „ABCD”, atunci fișierul respectiv va avea 4 bytes, corespunzători celor 4 caractere conținute.

În schimb, bit-ul și multipli acestuia sunt folosiți nu pentru a măsura cantinatea de informație utilă, ci pentru a măsura cantinatea de informație binară, adică nu cate caractere ci cați de 0 și 1, fiind folosită la exprimarea largimii de bandă într-un mediu de comunicație. De exemplu, lățimea de bandă a conexiunii la internet se raportează în kilobiți sau megabiți pe secundă și nu în kilobytes sau megabytes pe secunda.

Prin urmare, byte nu este egal cu bit. Și acum o intrebare... Dacă viteza de acces la internet a unei conexiuni este de 12 Mb/s (megabiți pe secundă), ce cantitate de date puteți descărca într-o secundă, de exemplu dacă vreți să descărcați un fișier de exact 12 MB (megabytes), de cât timp va fi nevoie?

Răspunsul, plus eventualele întrebări sau completări, scriețile în secțiunea de comentarii de mai jos.