Dacă acum 10 ani, un hard disc uzual putea stoca 80 GB de date, în prezent (2016) hard discul are o capacitate medie de 1TB de date. Deși diferența este enormă, chiar și un terabait tinde să fie insuficient ținând cont că noi tipuri de date, foarte mari în dimensiune, continuă să apară, de exemplu filmele în 3D sau jocurile cu o grafică care până nu demult erau ceva fantezist.
Dacă am putea cumula toate datele esențiale pe care omenirea le-a creat de-a lungul istoriei, toate melodiile, cărțile, filmele, imaginile etc, rezultul ar fi cu siguranță unul foarte mare și care continuă să crească din ce în ce mai mult.
Există calculatoare sau centre de date care pot stoca un volum atât de mare de date, însă acestea au o mărime fizică foarte mare și vor avea nevoie de cantități uriașe de energie să funcționeze, plus că durata de viață a suporturilor de stocare clasice este relativ scurtă, ceea ce face ca pe termen lung datele salvate să fie pierdute iremediabil în cazul în care nu vor exista acțiuni de întreținere constante (înlocuirea suporturilor de stocare cu unele noi și transferul de date pe acestea), și chiar și așa există riscuri de producere a unor accidente care duc la distrugerea datelor (incendii, cutremure, șocuri electrice ș.a.m.d.).
Iată însă că preocuparea de a salva într-un mod permanent și sigur datele importante ale umanității sau date într-un volum foarte mare care se doresc a fi păstrate în siguranță, devine o realitate tehnologică a zilelor noastre.
O echipă de cercetători de la Universitatea Southampton din Marea Britanie (www.orc.soton.ac.uk) au creat un suport de stocare optic - constituit dintr-un disc de curaț de mărimea unei monezi - care poate stoca 360 TB de date, adică 368,000 GB, și, poate că aspectul cel mai important, datele salvate vor putea fi păstrate în siguranță timp de 14 miliarde de ani.
Într-un asemenea spațiu de stocare se poate depozita în siguranță toate datele pe care omenirea le-a putut crea, și ținând cont că dimensiunea suportului de stocare este extrem de mică pentru caracteristicile pe care le oferă, creșterea cu puțin în dimensiune a mărimii dispozitivului va duce automat la creșterea cu mult a capacității de stocare suportată.
14 miliarde de ani cât este durata de viață a suportului poate fi considerată o perioadă practic nelimitată, infinită, datele fiind stocate deci permanent. Și, ca o amintire, trebuie spus că vârsta Pământului este de „doar” 4,5 miliarde de ani, iar cea a Universului este de 13,8 miliarde de ani.
Pe lângă toate aceste caracteristici, discul din cuarț va avea și o rezistență foarte mare la condițiile de mediu, de exemplu poate suporta temperaturi de până în 1,000 de grade Celsius, ceea ce este net superior temperaturilor suportate de hard discurile moderne și în general de dispozitivele electronice.
Întregul proces de citire și inscripționare a datelor se face prin intermediul laserului, stocarea de informație făcându-se pe baza a 5 dimensiuni, cele trei fizice, adică lungimea, lățimea și înălțimea, și încă două: polaritatea și intensitatea razelor laser.
Impactul pe care îl are acest nou suport de stocare este unul incredibil, practic toate datele digitale care există pe internet, pe calculatoarele dumneavoastă sau de oriunde, pot fi salvate permanent, în condiții de rezistență și siguranță foarte mare.
Tot ceea ce există salvat în format digital va putea rezista testul timpului. Peste, să zicem 10,000 de ani, datele vor putea fi accesate și redate în forma lor originală; cărțile printate, suporturile de stocare CD/DVD/Blu-Ray, stick-urile USB și hard discurile fiind demult dispărute din forma lor fizică.
Rămâne de văzut când și cum acest tip de memorie va putea fi disponibil și pentru utilizatorul obișnuit, și bineînțeles, cu ce preț. O altă întrebare mai este și care este viteza de citire și de scriere. Răspunsurile acestor întrebări vor apărea pe parcurs pe pagina web de aici.
Voi ce părere aveți despre suportul optic de stocare în 5D, îi găsiți întrebuințări și în uzul casnic? De exemplu, aveți date pe care le doriți salvate în siguranță o perioadă de timp care practic este incomensurabilă?