Între web 1.0 și web 2.0 există o delimitare clară, cu toate că procesul de tranziție a fost unul care a constat în mai multe etape și s-a întins de-a lungul a cca. 10-15 ani. Tot așa, se poate aștepta ca între web 2.0 și web 3.0 să existe o delimitare clară, însă în ce mod și în ce măsură? Și, totodată, când ne putem aștepta ca o astfel de tranziție să aibă loc?
În acest articol am să fac o analiză a ceea ce reprezintă web 2.0, dar și a elementelor noi care apar și care facilitează tranziția către un nou web – web 3.0. Voi încerca deci să identific elementele definitorii ale web 3.0, iar pe baza acestora, să analizez cum se va schimba paradigma de funcționare a webului curent și modul de interacțiune între utilizator cu acesta.
Introducere – despre internet, web, web 1.0 și web 2.0
Există o confuzie făcută adesea între termenii internet și web. Internetul este în esență partea fizică (tangibilă) care face posibilă transmiterea sau recepționarea de date de la un calculator la altul prin intermediul unei conexiuni (prin aer, adică wireless sau radio, prin cablu, fibră optică sau, mai nou, radiație luminoasă). Web-ul reprezintă un software care rulează în rețeaua globală de internet, care are rolul de a permite stocarea și expunerea publică sau semipublică de informație structurată (respectiv de date, în general).
Când te gândești la internet, ar trebui să te gândești la grup de calculatoare răspândite pe tot globul și conectate între ele prin intermediul unor furnizori de acces la internet (ISP-uri) cu scopul de a transmite sau recepționa date către sau de la alte calculatoare. Când vine vorba de web, acesta aduce un scop explicit de folosință al internetului, și anume: să ofere acces la date/informații care să poată fi ușor de citit, urmărit și gestionat de către un utilizator, prin intermediul unui program de navigare web și a unei conexiuni la internet. Când te gândești așadar la web, trebuie să te gândești mai degrabă la software axat pe stocarea și prezentarea de date în special structurate, dar și nestructurate (aplicații software, conținut multimedia etc.), adică la protocoale de comunicație între calculatoare, browsere, servere, site-uri, pagini web, tehnologii web pentru front-end și back-end, resurse web ș.a.
Într-o primă fază, adică în versiunea 1.0, webul reprezenta un mediu static. Adică, pe de-o parte erau marile companii online, agențiile media și guvernamentale ș.a., care produceau și expuneau informație, iar pe de altă parte erau consumatorii de informație – internauții. Între cele două părți neexistând o altă relație decât cea de producător-consumator de informație.
Ulterior, webul a devenit un mediu foarte dinamic în ceea ce privește capacitatea unui utilizator nu doar de a accesa informație sau date, dar și de a interacționa cu aceasta și cu alți utilizatorii și, mai mult decât atât, de a fi cu ușurință la rândul lui un producător de informație. Drept o consecință, o parte substanțială a webului, atât cantitativ, și din ce în ce mai mult și calitativ, este creată de utilizatorii obișnuiți, și nu doar de marile companii care oferă informație sau servicii pe web. Această diferență în ceea ce privește modul în care un utilizator poate avea un impact asupra a ceea ce există disponibil pe web și poate interacționa direct sau indirect cu alți utilizatori poartă numele de Web 2.0.
Web 2.0 înseamnă un volum enorm de date, motoare de căutare, rețele de socializare / de comunicare, rețele de social bookmarking, de apreciere / de comentare a conținutului, bloguri, vloguri, live streaming, Wikipedia și wiki-uri, Facebook, Youtube, Blogger, Wordpress și multe alte servicii web asemenea.
Factorii care au stat la baza tranziției către WEB 2.0
Elementul principal care a făcut ca webul să evolueze în ceea ce este actualmente este însuși modul în care utilizatorul folosește webul în viața de zi cu zi și nu numai. Este vorba așadar de adaptarea webului la necesitățile utilizatorilor, din moment ce progresul tehnologic a fost unul care să permită o astfel de adaptare.
Privind lucrurile din perspectivă psihologică (piramida trebuințelor a lui Maslow), se poate spune că web 2.0 extinde într-un mediu virtual următoarele nevoi umane:
- de siguranță – posibilitatea de a căuta online și de a găsi cu ușurință informație critică, un potențial loc de muncă, un partener, o locuință ș.a.m.d.; de a vizualiza în timp real starea alarmei locuinței, camera web etc.;
- de comunicare – trimiterea / recepționarea de mesaje prin intermediul serviciilor de poștă electronică (e-mail), mesageria instantanee prin text, convorbirea audio și/sau video prin internet;
- de apartenență și de socializare – folosirea variatelor rețele sociale în scopuri precum: socializare personală sau profesională, interacțiunea între persoane ș.a.;
- de stimă – expunerea personală sau profesională prin intermediul blogurilor, vlogurilor, live-urilor sau prin rețelele de socializare;
- de autoactualizare – posibilitatea de a accesa o vastă categorie de informație și de date, de a găsi informație din multiple surse, de a fi la curent cu ce se întâmplă oriunde pe planetă și în oricare domeniu, de a învăța online aproape orice etc.
Din perspectivă tehnologică, WEB 2.0 a devenit o realitate datorită următorilor factori:
- Creșterea vitezei și a accesibilității serviciilor de internet, ceea ce permite conectarea la Internet a unui număr mare de dispozitive la un cost accesibil, iar acest lucru se datorează și posibilității de partaja Internetul prin tehnologii wireless. Adițional, operatorii de telefonie mobilă devin furnizori de acces la Internet.
- Creșterea semnificativă a capacității de memorare a suporturilor de stocare de date, precum hard discuri (HDD) și solid-state discuri (SSD), împreună cu creșterea performanței prin mărirea ratei de transfer de date și ieftinirea capacității de stocare per unitate de măsură.
- Apariția cloudului ca urmare a factorilor specificați anterior, ceea ce face ca spațiul de stocare să se mute și pe internet, devenind mai avantajos și mai sigur din perspectiva riscului de pierdere a datelor, cumpărarea de spațiu în cloud decât cumpărarea unui dispozitiv de stocare – în fapt, oricine poate beneficia de spațiu gratuit în cloud, pe baza contului de e-mail sau pur și simplu a contului de servicii gratuite de cloud.
- Evoluția tehnologică hardware a sistemelor de calcul, precum servere, calculatoare desktop, laptop-uri, smartphone-uri, tablete etc., atât în ceea ce privește performanța în procesare și stocare, cât și portabilitatea și accesibilitatea ca preț.
- Evoluția tehnologică a software-ului, bazată pe toți factorii menționați anterior, care au dus la o mare diversitate de software specific webului și care, la momentul actual, se axează pe eficientizarea proceselor, prin intermediul inteligenței artificiale sau, în orice caz, la mărirea pe cât posibil a eficienței algoritmilor.
WEB 2.0, încotro?
Ca o concluzie la ceea ce am discutat până acum, se poate spune că, pe de-o parte, WEB 2.0 este axat pe volumul enorm și foarte variat de date și informații care există pe web și care continuă să se acumuleze într-un ritm accelerat, în raport cu dinamicitatea interacțiunii care poate exista între web și utilizator, respectiv direct între utilizatori. Pe de altă parte, serviciile web care satisfac trebuințele umane sunt dezvoltate independent – și deci descentralizate –, foarte variate și, în plus, în unele arii, nu suficient de „inteligente” pentru a putea fi considerate performante.
Consecințele?
1) Deși se poate căuta informație pe web, prin intermediul unui motor de căutare, găsirea informațiilor nu este întotdeauna eficientă, tocmai datorită volumului mare de informație prezentă pe web, dar și datorită faptului că există, de asemenea, o parte semnificativă a internetului care nu este indexată de motoarele de căutare web – această parte reprezentând informație nestructurată. Adițional, ceea ce utilizatorul caută pe un motor de căutare poate să nu existe integral într-o singură resursă web, ci în mai multe, eventual în alte limbi, lucru care îngreunează găsirea informației, limitând deci eficiența căutării la întrebări simple. În plus, apare și problema veridicității informațiilor, din moment ce pot exista informații contrare pe multiple pagini web, respectiv a acurateții acestora, pentru că nu tot ce există pe web este și real sau valabil, dar și a relevanței acestora, putând exista resurse care deși nu apar printre primele rezultate în cautări, totuși acestea furnizează informații actualizate, valabile și complete.
2) Serviciile web care se bazează pe inteligență artificială, de exemplu, traducerea textuală și vocală, deși sunt foarte utile pentru a efectua operații care până nu demult nu erau posibile, deocamdată nu au un grad mare de eficientă, necesitând algoritmi mai avansați de inteligență artificială, care să crească performanța serviciilor oferite.
3) Devine din ce în ce mai dificil pentru un utilizator să folosească zecile de servicii web care îi sunt necesare, fiecare dintre acestea bazându-se pe un cont unic de utilizator. Adițional, numărul mare de site-uri și servicii face ca interacțiunea utilizatorului cu fiecare platformă să devină rigidă, utilizatorul neputând face particularizări în ceea ce privește funcționalitățile acestora la nivelul unui tot unitar.
Soluțiile?
1) Îmbunătățirea eficienței algoritmilor, respectiv automatizarea prin inteligență artificială a serviciilor disponibile pe web, printre care și motoarele de căutare. Totodată, va fi necesară și extinderea oficială a webului cu un limbaj universal folosit pentru structurarea mult mai eficientă a datelor, cât și pentru interacțiunea live între servicii independente sau între serviciu web și browser.
În termeni tehnici, acest lucru ar presupune ca site-urile și serviciile online să permită și executarea de cod preluat de la browser-ul utilizatorului. Acestă caracteristică va permite, de exemplu, o performanță mărită a motoarelor de căutare, în ceea ce privește sintetizarea și filtrarea mai eficientă a conținutului – oferind utilizatorilor rezultate mai complete, mai eficiente și mai exacte, în raport cu căutările efectuate, dar și o gamă mai mare de opțiuni de căutare.
2) Centralizarea serviciilor web într-un hub propriu utilizatorului, adică la nivelul navigatorului web, și mărirea gradului de adaptare la nevoile și preferințele utilizatorului.
WEB 3.0 – tranziția către o lume modelată de calculatoare, roboți și, în final, de inteligență software comparabilă cu cea a omului
Numărul de dispozitive de calcul (telefon, tabletă, smartwatch, sistem de bord al mașini etc.), dar și de servicii web (poștă electronică, motor de căutare, rețea de socializare, online banking etc.) pe care un utilizator le folosește este foarte mare, depinzând într-o mare măsură și de modul de întrebuințare al webului de către utilizator.
La acestea se vor mai adăuga treptat și o gamă foarte variată de dispozitive individuale personale cu acces la internet care se preconizează să apară și să devină accesibile utilizatorilor obișnuiți – așa numitul spațiu IoT (Internet of Things – Internetul Tuturor Lucrurilor). Cum va fi oare posibil ca un utilizator să folosească toate acestea separat? Nu doar că ar fi inutil ținând cont de starea hardware și software actuală, dar ar fi și foarte neproductiv și dificil de gestionat.
Drept urmare, WEB 3.0 se va axa inițial pe centralizarea la nivelul browserului a tuturor serviciilor sau dispozitivelor personale conectate la internet.
Ca să înțelegem ce înseamnă acest lucru, am să dau un exemplu. Să zicem că singura activitate pe care o faci online la un moment dat este să faci căutări pe motorul de căutare Google. În acest timp, primești un mesaj pe Facebook, însă cum nu ai deschisă pagina de Facebook, nu vei ști de existența mesajului decât atunci când vei accesa rețeaua de socializare. De ce se întâmplă asta? Pentru că Google și Facebook sunt servicii individuale, separate. În Web 3.0 acest lucru nu va mai conta, orice ai face online, ești conectat în permanență la toate serviciile tale, chiar dacă acestea au producători diferiți. Așadar, în Web 3.0, pentru cazul descris mai sus, odată cu primirea mesajului, acesta va fi afișat utilizatorului (dacă există setat ca acest lucru să se întâmple), chiar dacă nu există deschisă pagina de Facebook, existând deci o interacțiune constantă - în timp real - între browser și site-urile / serviciile / aplicațiile web folosite de utilizator.
Pentru ca acest lucru să fie cu putință, vor fi necesare mai multe schimbări în ceea ce privește modul în care utilizatorul interacționează cu webul, pe de-o parte, dar și în ceea ce privește interacțiunea dintre browser și variatele servicii web, pe de altă parte.
Schimbările fundamentale vor fi prezentate în continuare.
1. Browserul devine SmartBrowser
Browserul nu se mai dorește a fi un simplu navigator web, iar acest lucru este dovedit și de numărul foarte mare de extensii disponibile pentru acestea. În web 3.0 nu va exista browsere, ci smartbrowsere, care practic vor substitui din multe puncte de vedere sistemele de operare.
Din cadrul smartbrowserului va trebuie să te loghezi cu datele de autentificare, iar pe baza contului din browser vei putea să accesezi și să folosești toate celelalte servicii pe care le-ai integrat în acesta (Paypal, Gmail, Google, Facebook, Wordpress, Linkedin, cont de cloud etc.). Cu alte cuvinte, se va elimina necesitatea ca pe fiecare site sau serviciu web folosit să se introducă date de logare. Se va simplifica așadar atât procesul de autentificare, cât și cel de înregistrare a unui cont pentru folosirea unui serviciu online. Adițional, folosirea serviciilor integrate în browser se va putea face mult mai eficient.
Pe lângă acest lucru, browserul va reprezenta totodată și centrul de gestiune a tuturor dispozitivelor personale conectate la rețeaua de internet, nu doar a sistemelor de calcul (calculator, telefon, tabletă, smartwach ș.a.), ci și a altor dispozitive cu variate aplicabilități în lumea reală, (adică un dispozitiv conectat la IoT, care se dorește a fi gestionat / monitorizat de la distanță).
Totodată, browser-ul va deveni la rândul lui foarte personalizabil, eventual capabil de a înțelege nevoile utilizatorului și de a se adapta conform acestora. De exemplu, afișarea de publicitate într-un astfel de browser va fi una foarte relevantă pentru utilizator, și nu neperformantă și adesea enervantă precum este cea din prezent.
Centralizarea serviciilor în browser va fi dependentă însă de o altă caracteristică a Web 3.0, și anume:
2. Se adoptă un limbaj universal pentru background între browser și serviciile web, respectiv direct între servicii / aplicații web
În prezent, webul este axat pe prezentarea de informație utilizatorului într-un mod care să fie ușor de citit și înțeles de către acesta, cât și pe structurarea conținutului pentru a fi mai ușor de analizat de către motoarele de căutare – limbajul HTML, acompaniat de CSS, JavaScript ș.a.
Este nevoie însă și de o interacțiune dinamică între browser și serviciile din online, iar pentru asta va trebui să se adopte un nou limbaj al web-ului. Va exista astfel două limbaje universale ale webului: cel deja existent pentru front-end (adică HTML), și un altul pentru back-end, pentru interacțiunea între browser și serviciile web, sau direct între servicii web independente.
Există deja limbaje pentru structurarea datelor, de exemplu xml, json ș.a., și chiar limbaje pentru exprimarea semantică a conținutului și reprezentarea datelor, de exemplu RDF, RDFS și OWL, însă acestea nu sunt folosite de producătorii serviciilor web pentru a oferi resurse care să poată fi folosite preferențial într-un mediu centralizat. În plus, exista API-uri specifice variatelor servicii, însă acestea sunt dezvoltate într-un mod independent de dezvoltator, și nu universalizate, așa cum este de dorit în cadrul web 3.0.
Odată ce serviciile web existente vor permite ca autentificarea să se facă prin intermediul contului de browser (browser-ul devenind elementul de identificare principal) și se va face posibilă folosirea serviciilor web în orice mod funcțional și vizual dorește utilizatorul – deci vor oferi API-uri compatibile cu browser-ul –, atunci va fi clar că WEB 3.0 a luat ființă.
Modul în care se face interacționarea cu un astfel de web va fi unul diferit față de webul curent, multe elemente care astăzi sunt populare vor dispărea odată cu tranziția către o interacțiune extrem de dinamică între browser și serviciile web.
De la aceste două prime aspecte, elementul definitiv care va continua să transforme webul este inteligența artificială.
3. Inteligența artificială devine o caracteristică hardware și software cuantificabilă
Fără îndoială că eficiența software, într-o primă instanță, apoi inteligența de sine stătătoare a software-ului va juca un rol crucial în cadrul secolului prezent. Inteligența artificială stă la baza celei de-a patra revoluții industriale, când mașinile devin nu doar capabile de a executa sarcini mecanice de variate complexități, dar și autonome în a realiza aceste sarcini. Acest proces mai este denumit și automatizare sau robotizare.
Inteligența artificială va schimba modul în care utilizatorul interacționează cu vasta colecție de date existentă pe internet și va îmbunătăți considerabil gradul de eficiență al serviciilor disponibile online.
Pe baza acesteia, vei putea, de exemplu, să efectuezi căutări pe web mult mai complexe și mai exacte în același timp. Vei mai putea, de asemenea, să aplici variate filtre, precum raportarea doar la informația veridică, confirmată din multiple surse sigure.
Necesitatea inteligenței artificiale în cadrul serviciilor web deja existente sau care urmează să apară este un lucru confirmat de-a lungul timpului, servicii precum cel de traducere de text dintr-o limbă în alta, traducere vocală în timp real, interacțiune vocală cu utilizatorul ș.a. sunt deja existente pe piață, însă au nevoie de inteligență artificială pentru a putea progresa.
În timp ce caracteristicile menționate la punctul 1 și 2 pot fi puse în practică pe baza tehnologiilor și performanței software și caracteristicilor hardware actuale, inteligența artificială este elementul a cărei dezvoltare nu poate fi cuantificată în prezent, fiind la începutul progresului în domeniu. Pe măsură ce inteligența artificială evoluează, dinamicitatea web-ului va fi generată din ce în ce mai mult și de către software-ul inteligent.
Factorii care vor sta la baza WEB 3.0
Factori care au stat la baza tranziției către web 2.0 se vor aplica și în cazul tranziției către web 3.0.
Din punct de vedere psihologic, utilizatorul va continua să-și ușureze și să-și îmbunătățească viața de zi cu zi – cu alte cuvinte o diversificare a trebuințelor umane în lumea virtuală. În web 3.0, webul va reprezenta interfața grafică - sau chiar vocală, prin intermediul asistentului digital personal, precum Cortana, Siri ș.a. - de prezentare a informațiilor existente online, de folosire a serviciilor web dorite și de gestionare a tuturor dispozitivelor personale care se pot conecta la internet cu variate scopuri.
Din perspectiva tehnologică, Web 3.0 se va remarca prin următorii factori:
- Internetul devine omniprezent la nivel global, foarte rapid și foarte accesibil ca preț – care va tinde spre gratuitate – în fapt, accesul la internet ar putea deveni un drept fundamental al omului. Migrarea la IPv6, lansarea tehnologiei 5G, îmbunătățirea infrastructurii terestre și prin satelit de internet ș.a., toate acestea pun bazele unui asemenea demers.
- Calculatoarele (plus telefoanele, tabletele și alte dispozitive de calcul asemenea) devin mult mai diversificate și foarte accesibile ca preț. Vor exista dispozitive de calcul care pot fi personalizate cu ușurință din punct de vedere al arhitecturii și scopului sistemului pentru utilizatorul obișnuit, făcând astfel posibilă conectarea unui număr foarte mare și variat de dispozitive și de mașini la rețeaua de internet. Acest lucru va permite ca webul să devină și un mediu de interacțiune între utilizator și dispozitivele care se pot conecta la internet, nu doar un mediu de prezentate de date. Pe lângă sistemele de calcul obișnuite, care sunt din ce în ce mai accesibile și mai performante în același timp, au apărut și au devenit la rândul lor foarte accesibile și minicalculatoare, comparabile ca performanță cu un calculator mediu existent pe piață în urmă cu 10 ani, la prețuri începând de cca. 20 dolari, de exemplu Raspberry pi sau Arduino. Oricine poate cumpăra un astfel de minicalculator, pe care îl poate apoi conecta la internet și îl poate programa și întrebuința după bunul plac, facilitând la o scară fără precedent automatizarea mașinilor chiar de către utilizatorii obișnuiți, și nu neapărat de către fabricanți sau marii dezvoltatori de hardware sau/și software.
- Puterea și performanța de procesare a calculatoarelor / dispozitivelor devin substanțial mai mari, datorită posibilității de a mări numărul de nuclee pentru procesor, de a virtualiza sisteme de calcul la nivelul software-ului, dar și datorită legii lui Moore, care spune că numărul de tranzistori care pot fi plasați pe un același circuit integrat (procesor) se dublează la fiecare aproximativ 2 ani. Conform estimărilor, ne apropiem de limita fizică a legii lui Moore, când distanța între tranzistori, care în prezent este în medie de 14 nm, va fi dificil de diminuat sub pragul de 5 nm, acesta constituind o barieră fizică. Pe baza evoluției acestor caracteristici, momentan, există suficiente resurse de procesare pentru a se putea ține pasul cu necesitățile hardware ale serviciilor software bazate pe inteligență artificială. Cum puterea de procesare va juca un rol crucial în cadrul tranziției și maturizării WEB 3.0, aceasta va deveni un serviciu al internetului, asemenea spațiului de stocare din cloud, putându-se avea acces cu ușurință la resurse de procesare care depășesc cu mult pe cele ale unui PC performant, devenind spațiul ideal pentru plasarea asistentului digital personal. Odată ce se atinge limita fizică din punct de vedere al accesibilității de mărire a puterii de calcul, ulterioare dezvoltări se vor putea face doar prin intermediul noilor tehnologii, iar un exemplu în acest sens este cel al calculatorului cu procesor cuantic, care este de cca. 100 de milioane de ori (10^8) mai performant în procesare decât un calculator cu procesor single-core obișnuit - însă asta doar din anumite considerente, și nu per general.
- Inteligența artificială înregistrează o evoluție marcantă în general, și în special în cazul serviciilor web care au nevoie de o asemenea evoluție, de exemplu traducerea în timp real de texte sau voce. Astfel de servicii vor elimina în totalitate bariera lingvistica, spre exemplu, traducerea dintr-o limbă în alta fiind la fel de exactă precum a unui traducător.
- Apar noi tehnologii care îmbunătățesc interacțiunea utilizatorului cu webul sau cu sistemele de calcul, respectiv care aduc în online noi tehnologii, de exemplu, realitatea augmentată, realitatea virtuală, redarea hologramică, imprimanta 3D ș.a.
- Elemente necunoscute încă – nu se poate ști cu certitudine cum va arăta web 3.0, putând să apară inovații și tehnologii la care, în prezent, nici nu ne putem gândi.
Când se va trece oficial la statutul de WEB 3.0?
În faza actuală, se poate spune că web 3.0 este la începutul existenței sale, însă doar în anumite arii. Câteva exemple în acest sens sunt:
- extinderea cu mult a funcționalității browserului cu numeroase extensii și plugin-uri;
- creșterea eficienței de găsire a informațiilor căutate pe motoarele de căutare (în speță Google), datorită actualizării acestora la algoritmi care pun accent mai mult pe relevanță și calitate, și mai puțin pe cantitate brută (spre exemplu, renunțarea la PageRank);
- posibilitatea de a efectua procesul de logare sau de înregistrare pe un site / serviciu web și în mod indirect, pe baza unui cont extern (de exemplu, prin intermediul contului de Facebook) sau prin intermediul unei extensii de browser pentru gestiunea parolelor, precum LastPass.
Per ansamblu, vor fi necesare schimbări semnificative pentru ca tranziția către web 3.0 să devină vizibilă și majoritară în elementele constitutive ale webului, caz în care statutul de web 3.0 să devină și oficial. Punctul critic al acestei tranziții este, din punctul meu de vedere, transformarea browser-ului într-un centru de interacțiune în timp real al utilizatorului cu toate serviciile web folosite de acesta (conturile de e-mail, bancare, de pe rețelele sociale, interfețele de acces la dispozitivele din Internet Of Things etc.). De aici, singurii care vor dicta dinamica tranziției la web 3.0 sunt înșiși producătorii de servicii și aplicații web, care fie vor trebui să se adapteze cât mai rapid la noul web sau vor dispărea din online datorită competiției, fie vor trebui să dezvolte software bazat pe inteligență artificială.
Web 3.0, încotro?
Dacă analizăm chiar mai mult posibilele moduri de evoluție ale webului, constatăm că web 3.0 nu poate fi ultima tranziție posibilă.
Web 4.0 ar putea marca punctul în care inteligența artificială devine comparabilă cu cea a omului, caz în care utilizarea calculatorului și a dispozitivelor personale conectate la internet, dar și a serviciilor existente online folosite de către utilizator, s-ar face prin comunicarea cu calculatorul asemenea unei persoane, vocal sau printr-un orice alt mijloc de comunicare. Asistenții personali digitali vor deveni mai inteligenți decât posesorii lor, iar singura cale de evoluție care ar mai putea fi făcută ar fi îmbunătățirea modului de comunicare cu utilizatorul, adică conectarea cu acesta la nivel fizic, chimic și biologic.
Web 5.0 ar reprezenta punctul în care interacțiunea cu webul, sau internetul în general, dar și cu computerul personal, s-ar face în mod direct – prin implantarea unui calculator la nivelul creierului uman. Realitatea fizică este clonată în mediul virtual. Subiectul în sine devine o realitate a mediului virtual, care poate exista independent de starea fizică a acestuia.
De aici, ar fi greu de imaginat încotro pot evolua lucrurile.
Concluzii
În web 3.0, lumea virtuală, dar și reală, este interconectată în timp real, centralizata după nevoile utilizatorilor, transformată de utilizatori nu doar la nivelul conținutului și al software-ului, ci și la nivelul hardware-ului – prin crearea de roboți ușor de conectat la internet și destinați pentru uzul personal sau pentru comercializare. Acest lucru va fi la fel de facil de realizat precum este crearea de software în prezent - oricine are toate mijloacele, adesea gratuite, pentru a face acest lucru.
Utilizatorul va avea acces la toată informația existentă pe web, fără a mai exista limita barierei lingvistice, va putea afla instant răspunsul la întrebări complexe, transpuse în interogări de căutare naturale, și va putea executa cod propriu la nivelul serviciilor folosite. În plus, folosind variate servicii bazate pe inteligență artificială, utilizatorul va putea crea rapid și într-un mod simplist ceea ce în prezent necesită o echipă de oameni calificați.
Web 3.0 va fi acel mediul virtual capabil să interacționeze într-un mod facil și inteligent cu utilizatorul, prin intermediul unui smartbrowser, care va deveni un asistent personal digital, ce efectuează sarcini online sau offline pe care utilizatorul este nevoit să le facă el însuși în prezent.
Tu cum vezi Web 3.0 și ce alte implicații ale acestei tranziții crezi că se mai pot ivi?
Resurse utile:
https://en.wikipedia.org/wiki/Web_2.0
https://ro.wikipedia.org/wiki/Web_3.0
https://en.wikipedia.org/wiki/Semantic_Web
https://en.wikipedia.org/wiki/Moore%27s_law